Capitolul 2

Amintirea unu-i prieten, partea a II-a,


-Lord-sama dați-mi voie să merg eu la Kurosaki. Spune espada nr.6.
-Of… Grimmjow Jeagerjaques, mi-ar face placere, dar, nu astăzi! Spun zâmbind și mă întorc pe tron, stând cu cotul pe mânerul tronului, iar degetele în părul lung ca razele soarelui, iar mana stângă, întinsă pe celălalt mâner și cu un zâmbet inocent. Acesta ppleacă puțin iritat, după care Ulquiorra dă și el să plece, dar îl opresc.
-Vreau sa ma însoțești!
-Desigur, unde doriți? Mă întreabă acesta politicos.
-Înțeleg că am 20 de ani, dar chiar așa de bătrână sunt? Îl întreb și acesta dă negativ din cap. Îi prind mâna în mâinile mele și îi spun:
-Doar știi că suntem prieteni nu? Am rămas de acord cu privire la fapul când suntem singuri poți să-mi vorbești la pertu. Îi spun privindu-l.
-Așa este, te rog să mă ierți, doar că …Acesta se scuza și eu nu vreau, așa că îi depun un sărut pe frunte, după care îi zâmbesc protector.
-Să mergem, Ulquiora! Îl îndemn pe brunet și acesta vine de îndată. Îmi folosesc agilitatea și ajungem într-o sală cu pereții albi și cu o intrare întunecată și rămânem aici.
-Kurosaki Ichigo! Nu credeam că ești în stare să vii până aici! Spun cu voce tare, dar schimbată față de când eram în lumea umană. Atunci eram doar o fată fricoasă, visătoare ,sensibilă și slabă. Acum sunt...puternică.
-Cine spune? Întreabă Ichigo sigur pe el. Este același băiat dintotdeauna. Același păr de culoarea portocalei, doar că mai lung și aceiași ochi de caramel.
-Eu spun! Zic îndrăzneț și ies la iveală cu un zâmbet răutăcios, iar acesta rămâne șocat.
-Știu că arăt beton, dar chiar așa? Mă simt flatată, că un înger al morții mă admiră! Spun cu același zambet, după care încep să râd cu gust. Acesta se uita în ochii mei de un mov închis spre negru și zice încă uimit:
-Orihime…

Sper ca v-a placut si astept 8-10 comentarii, minim7 com-uri. Va astept parerile ^_^!