Capitolul 8

Un nou început partea a-II-a,

Hmmm, e ora 11:50, e timpul să-mi i-au rămas bun, poate pentru totdeauna. Spun întunecată în gândurile mele, după care ies din camera mea, luând și server-ul cu mine. Ulquiorra se afla deja în grădină.
-Ulquiorra este timpul să mergem . Îi spun și aceasta merge după mine.
-Arrancari, e timpul sa mergeți în paturile voastre și să așteptați somnul adânc. Aceștia merg fiecare în camerele lor, iar noi mergem în lumea oamenilor. Ajungem direct în fosta mea casa, care acum va fi locuită din nou. Așteptându-mă la un miros închis, simțeam același miros de vanilie și menta de întotdeauna. Oare cum este posibil? Îi spun lui Ulquiorra că camera lui e față în față cu a mea și acesta se duse să despacheteze. Intru și eu în camera mea de mult nelocuită. Patul meu era răvășit, asta indică faptul că cineva a fost în casa asta. Deși mă mir ca nu a fost demolată pentru a se face vreun mall sau mai știu eu ce prostii.
-Ies din camera mea după ce despachetez totul și plec afară. Mă îndrept spre un magazin cu haine. Aici trebuie sa purtăm haine normale așa că merg și cumpăr rochii, pantaloni, topuri, sandale, fuste, cămașe și tricouri. După care mă duc să-i cumpăr și lui Ulquiorra niște cămașe, tricouri și pantaloni. Îi știam măsura din ochi, nu este greu. Aveam două sacoșe pline ochi cu haine și plec plătind și mulțumind. Deschid ușa și îl văd pe Ulquiorra cum stă întins pe canapeaua salonului, uitându-se la televizor.
-Ai la ce te uita, cum de mai este cablu? Ceva este ciudat la mijloc. Spun încet, atrăgându-i atenția brunetului. Acesta se ridică și face o plecăciune.
-Știi ca va trebui să te dezveți. Aici în lumea oamenilor, gestul va atrage atenția. Îi spun și acesta se conformă, punându-se pe canapea în fund.
-Ulquiorra, ți-am luat niște haine pentru oameni, ca să-ți zic așa. Trebuie să te adaptezi după cultură. Îi spun și acesta îmi mulțumește, luând sacoșa și se duce în cameră să se schimbe, așa cum făcusem și eu.
Mă îmbrac într-un tricou roșu și o pereche de pantaloni scurți turcoaz și o pereche de sandale galbene. Ies pe ușă, dând nas în nas cu Ulquiora îmbrăcat într-o cămașă albă deschisă la primii trei nasturi și ultimii trei și cu o pereche de pantaloni negri cu o curea verde ce se asortează cu ochii lui.
-Wow arăți...diferit, îmi place! Îi spun luându-l în brațe.
-Mulțumesc, aceași părere. Îmi spune acesta politicos. Mergem să facem înscrierile la școală și să-mi găsesc un part-tine job, okey? Îi spun băiatului, iar acesta dă afirmativ, după care îmi zice
-Lasă în seama mea jobul, nu trebuie să faci nimic, Orihime. Spune acesta galant. Ce scump, în sfârșit mi-a zis pe nume fără să-i mai zic eu a suta oară. A sunat așa dulce...awwww. Dau afirmativ după care mergem să ne înscriem. Era sâmbătă, deci nu era nici un elev, iar asta-i și mai bine. Facem înscrierile și mergem la o mică plimbare. Dăm peste un lac frumos și mă așez lângă el făcându-mă ghem, Ulqui făcând același lucru lângă mine. Și cum ți se pare lumea oamenilor? Îl intreb pe băiat.
-Destul de necunoscută? Adică nu știu prea multe lucruri, ci doar cele generale. Spune acesta putin îngrijorat.
-Înțeleg! Cu timpul te vei obișnui, te voi ajuta eu....spun melancolica zâmbind.