Capitolul 3

Amintiri ascunse, partea I,

-Orihime…
-Ți-a fost dor de mine și ai venit să mă vezi? Ce frumos din partea ta! Îi spun sarcastică. Acesta este mut de uimire. Nu cred că se aștepta la asta. Oh... și stai că asta nu e tot. Kurosaki vei plăti cu vârf și îndesat pentru nepăsarea ta.
-Ce s-a întâmplat? Mă vizitezi și tu după trei ani și nici măcar nu vorbești. Știi că nu e frumos? Îi spun blondului.
-Unde este Orihime Inoue! I-ați spălat creierul, ce dracu? Spune acesta nervos din cale-afara. Am început să râd malefic dacă se poate spune așa. Mă opresc de-odată și devin foarte serioasă. Mă uit cu ură la cel din fața mea și încep să merg ușor, auzindu-se ecoul pașilor mei până ce ajung lângă el.
-Cred că-ți bați joc de mine Kurosaki! Spun pe un ton jos, prinzându-l de haina lui negra și uitându-mă în ochii lui.
-Dar fie cum vrei tu, îți voi face o mică, mică demonstrație că sunt eu, nu Orihime din trecut. Era prea sensibilă, smiorcăită, fricoasă și îndrăgostită, acum sunt hotărâtă și dură! Spunând asta, fac un semn, iar lângă mine apare Ulquiorra, care până acum a urmărit toată scena.
-Fă-mi un serviciu și cheamă-l pe Karya! Îi spun și acesta veni cu un băiat cu parul maro închis și ochii la fel. Karya este îndrăgostit lulea de mine, dar eu m-am folosit mereu de el. Si de ce n-aș face-o și acum? Mă apropii de el și îl întreb:
-Mă iubești? Întreb zâmbind diavolesc, uitându-ma la Karya.
-Lord-sama eu…eu , vă iubesc cu toată ființa mea. V-am urmărit de departe mereu și acum țin minte toate mișcările pline de gratie ale domniei tale! Rânjesc la discurs, după care mă uit la Ichigo. Acesta se uită speriat, parcă știind urmatoarea mea mișcare. Mă apropii de Karya și-l prind de păr spunându-i:
-Îți admir sentimentele și crede-mă, mă ajuți foarte mult! După care zambesc spunând:
-Tsubaki! Koten Zanshun! Spunând aceste cuvinte, capul tânărului îmi rămâne în mână, iar corpul îi cade pe gresia neagră. Sângele se scurge din el, iar în timpul atacului sângele țâșnii pe obrazul meu stang și pe o parte din rochie. Da, am ucis ca în prima zi cand am ajuns aici.

~Flashback~

-Trebuie să dovedești că ai dreptul la viață de arrancar! Spune brunetul.
-Și ce fel de dovada vrei Ulquiorra Cifer ? Îl întreb pe acesta.
-Ucide un Espada! Îmi spune acesta sș dispare. Știam ca acesta nu mă crede în stare, dar habar nu are ce puteri posed. Va fi o surpriză! Acestea fiind spuse mă îndrept spre palat și am folosit Karren Tensshun pentru a intra direct în camera lui Aizen. L-am luat prin surprindere și ne-am luptat, dar când credeam că e sfârșitul meu, mi-am adus aminte tot ce-am suferit și de trădarea suferită, aceste amintiri mi-au dat putere maximă. L-am învins într-un sfârșit pe Aizen, și-i iau capul în mână și merg afară.
-Ulquiorra Cifer, vin-o să vezi pe cine am ucis! Este suficient sau vrei aceași soartă? Îl întreb pe brunet aruncându-i capul. Pentru prima data îl vedeam pe Cifer cu ochii larg deschiși. Ceilalți erau uimiți de fel. Dintr-o dată toți au îngenuncheat spunând:
-Lord-sama!

~End of flashback~

Sper ca v-a plăcut și aștept comentarii :D ^_^!