Capitolul 7

Un nou început, partea I


Deci, încep pregătirile, dragii mei. Spun cu voce tare și merg în sala tronului, unde îi chem pe toți arrancari. Aștept vreo jumătate de oră până se răspândește chemarea mea. Toți sunt prezenți cu excepția lui Grimmjow. Of, albăstruiul ăla mă cam calca pe nervi fiindcă nu-i punctual.
-Cifer, ai observat ceva? Grimmjow Jeagerjaques își permite să lipsească, e pierderea lui. După cum știți toți, echinopțiul se apropie cu rapiditate, iar noi trebuie să ne facem pregătirile. Toți dau din cap și afirmă spusele mele. Să începem dragii mei, totul începe acum! Spun și încep să fac grupe de câte 15 arrancari și să le dau câte o treabă. Într-o oră termin și eu de clasificat și de atribuit pregătirile pentru fiecare grupă.
-Ulqquiora, găsește-l pe Grimmjow că îl aștept peste o oră în curtea din spate. Îi spun serioasă și acesta execută. Cu pași mărunți, merg în grădina din spate, care are un leagăn impecabil, care este înconjurat de un gard viu. Mă așez pe leagănul mare ce se leagănă în bătaia vântului. Închid ochii și mă relaxez în voie. O să fie o pauză lungă, echinopțiule. Îi simt prezența lui Grim și deschid ochii și afișez o față nemulțumită.
-Ai apărut în sfârșit! Spun ridicând tonul. Nu cred ca vrei sa mă înfurii, oi fi tu rebel, dar eu pot să-ți tai aripile. Ești la îndemâna mea, joci după cum zic eu. Îi spun calm.
-Îmi cer mii de scuze, Lord-sama, nu se va mai întâmpla. Spune acesta încercând să-și reprime expresia facială supărată.
-Nu va fi o dată viitoare, înțeles? Pleacă și ajută-i pe ceilalți la pregătiri. Acesta se apleacă, dupa care dispare. Nu-i ușor sa conduci, poate ca era mai frumoasă viața de dinainte, dar era lipsită de viață și totuși nu este timp de păreri de rău.

~Dimineața următoare

Mă trezesc leneșă și în același timp mereu cu ochii veghind pe toți. Mă schimb de pijamale și mă îmbrac în rochia albă cu dungi negre și-mi prind părul într-o clamă sus.
-Bună dimineața tuturor, se pare că în seara asta va avea loc evenimentul, iar voi supușii mei va trebui sa va faceți somnul începând de la ora 12 fix. Ulquiorra! Spun și fac un semn spre el, iar el afirmă. I-am zis ca la acea oră să mă aștepte în grădina. Ceilalți s-au dus în camerele lor, așteptând ora noului început.

Până atunci mai sunt patru ore și asta înseamnă că trebuie să-mi fac bagajul. Scot o valiza mică și încep să-mi pun hainele, astea fiind rochiile mele. De asta este doar o valiza, în lumea oamenilor am să îmi cumpăr mai multe.
Mă gândesc la Satsuki. Oare ea ce face, e fericita chiar dacă eu nu mai sunt? Oare s-a schimbat? Câte întrebări, sper să o pot vedea. Știu că este supărată pe mine, dar sper să mă ierte. E prietena mea cea mai bună din copilarie până acu...până acum trei ani. Cred că acum este deja prietena altei fete sau poate chiar al unui băiat. Gândesc cu melancolie, neștiind cum sa reacționez.